Top Cinci atractii turistice pe care nu trebuie sa le ratezi daca mergi in Grecia

1. Muntele Athos

Muntele Athos este situat pe bratul estic al peninsulei Halkidiki, bratul Athos. Este singurul loc din Grecia dedicat in intregime rugaciunii si preamaririi lui Dumnezeu. De aceea, muntele Athos este numit “Muntele Sfant”.

athos1

Frumusetea naturala a insulei este extraordinara. Varful muntelui este ca un con imens ce atinge 2.033 metri inaltime. Crestele golase par dantelate de cer iar pantele sunt acoperite de paduri vechi de conifere.

Athos este o comunitate de calugari care, de-a lungul a mai mult de 1.000 de ani, au trait stilul zilnic de viata si practicile religioase ale bizantinilor. Cea mai veche manastire de pe Muntele Athos este Megisti Lavra, care este si cea mai bogata in tezaur si relicve.

Avatonul este legea care interzice femeilor sa intre in Sfantul Munte Athos. Este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume.

 

  2. Acropole

Dealul Acropole din Atena, supranumit si “Stanca Sacra” a Atenei, esteprintre cele mai importante obiective turistice din Grecia.

Acropole inseamna “orasul de sus” si asta pentru ca in antichitate, din motive de siguranta si pentru a putea fi aparat mai usor centrul orasului, era construit pe o culme, pe un deal sau in partea cea mai inalta a orasului.

44638037

In timpul Perioadei de Aur a lui Perikle, aici s-au construit unele dintre cele mai reprezentative capodopere arhitecturale ale epocii. Ramasitele primelor asezari de pe Acropole dateaza din peerioada Neolitica.

 De-a lungul secolelor piatra dealului a fost in continuu folosita fie pentru locurile de cult fie pentru casele de locuit.In timpul perioadei clasice (450-330BC) trei importante temple au fost construite pe ruinele celor vechi: Panteonul, Erechtheion, si Templul lui Nike, dedicate  Athenei Parthenos, Athenei Polias, si respectiv Athenei-Apteros Nike.

3. Uzo

Denumita “tuica greceasca” de catre romani, ouzo este batura traditionoala a grecilor si seamana la gust cu raki-ul turcilor. Ouzo se produce din alcool distilat din cereale (96% alcool), in care este macerat anason, iar optional se pot adauga si alte arome – coriandru, scortisoara etc.

 ouzo

Are un gust dulce, usor intepator si de obicei se serveste ca aperitiv  Aceasta bautura poate fi consumata fie simpla, fie in combinatie cu apa, caz in care se tranforma din incolora intr-o culoare alb-laptoasa.

Cel mai mare producator grec de ouzo este Varvayanis. La 25 octombrie 2006, Grecia a castigat dreptul de a fi unica tara in masura sa produca ouzo.

4. Dansul grecesc “Hassapiko-Sirtaki” –  “Zorba”

 

Hassapiko-Sirtaki  face parte din familia dansurilor tracice si nu lipseste din programul serilor grecesti. Acesta a fost dansul macelarilor din Constantinopol in timpul perioadei Bizantine.

Dansatorii poarta de regula pantaloni si camasi negre stranse cu un brau rosu.

„Hassapiko-sirtaki”, pe care noi il cunoastem mai bine sub numele de „Zorba”, gratie filmului care l-a consacrat, este un dans dinamic in care coregrafia si succesiunea pasilor sunt de o rigurozitate matematica. Spre deosebire de celelate dansuri de grup, nu permite alaturarea altor dansatori.

Se danseaza cu mainile pe umeri, dansatorii improvizand ordinea figurilor si putand comunica intre ei prin strangerea umerilor. Dansul are doua parti: una lenta si una rapida. Uneori cele doua se danseaza separat, alteori impreuna.

5. Traditia spartului farfuriilor

 

O traditie surprinzatoare la greci este aceea de a sparge farfurii si pahare la diverse evenimente. Grecii sunt oameni ospitalieri si foarte deschisi .

Mesele festive sunt  foarte animate si vesele, motiv pentru care la petreceri, cand fetele incep sa danseze zeibekiko sau hasapiko, in jurul lor zboara pahare si farfurii, de cele mai multe ori valoaroase.

Acest obicei se pare ca a aparut in anii ’30 cand grecii obisnuiau sa arunce cu cutite in picioarele dansatoarelor, in semn de respect si barbatie.De obicei fetele erau ranite de cutitele aruncate de comeseni astfel ca, ulterior, cutitele au fost inlocuite cu farfurii si pahare, obiceiul devenind asfel mai zgomotos si mai scump, dar mai putin periculos.

Traditia se pastreaza si in zilele noastre atat la sarbatorile particulare cat si in restaurante, aici platindu-se o taxa pentru achizitionarea de farfurii si avand acces in sali special amenajate in care se pot sparge farfuriile.

La mese grecii platesc intotdeauna cash, niciodata cu carti de credit si de multe ori puteti avea surpriza sa vedeti cum grecii nu ezita sa plateasca si pentru altii.

Florentina Constantin